Madre: tensiunea privirilor

Afisul este dragut insa nu trebuie sa ne lasam inselati de aparente. Rodrigo Sorogoyen nu face decat sa scoata in evidenta tensiunile dintre doua persoane sub o noua forma. Dupa ce s-a bucurat de un succes enorm cu filmul Que Dios nos Perdone si cu thrillerul El Reino, cineastul ne reia de acolo de unde ne-a lasat.

Fiul sau avea sase ani atunci cand s-a pierdut pe o plaja si Elena il striga cu toate fortele inainte sa fie rapit. Devastata si cu speranta ca il va revedea cat mai repede cu putinta, Elena decide sa se mute undeva aproape de locul tragediei pentru a nu rata o eventuala reintoarcere. 10 ani mai tarziu, Elena face cunostinta cu un barbat care ar putea fi Ivan, fiul sau pierdut…de fapt este Jean.

Filmat intr-un singur plan, filmul Madre este absolut magistral. Totul este perfect, de la decoruri la cadru, pana la lumina care hraneste naratiunea si, drept urmare, emotia. Agatata de Elena, interpretata de catre Marta Nieto si de telefonul acesteia, tensiunea atinge cote maxime la scurt timp de la inceperea filmului.

Dupa 10 ani de la disparitia fiului sau o regasim pe Elena stabilita de cealalta parte a granitei, aparent resemnata, insa cu speranta inca vie ca fiul sau este in viata si ca il va regasi intr-o buna zi. Ivan si Elena se intalnesc pe plaja si, rapid, interesul este mutual. Jean are varsta pe care si Ivan, fiul ei ar trebui sa o aiba acum daca mai este in viata.

Intelegem afectiunea Elenei fata de acest barbat, practic un strain pentru ea. Insa Jean, este indragostit de-a dreptul de ea, nu o vede drept o mama. Chiar daca spectatorul s-ar astepta ca Elena, mai matura, sa clarifice statutul acestei relatii, aceasta pare din ce in ce mai pasionata de adolescent. Spectatorul care s-a identificat cu aceasta mama indoliata se detaseaza progresiv de ea, jenat de incest si de indoiala.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?